• Caută

Azi,

Atunci când se scumpește pâinea, circul este singura soluție…

Scris la data de de catre Alexandru Tănase

În cei 10 ani de carieră publică am încercat să urmez anumite reguli de comunicare. În funcțiile pe care le-am exercitat am avut o deschidere totală față de presă, explicând și comentând tot ce era legat de activitatea instituției. În schimb, nu am comentat niciodată  bârfele și acuzațiile idioate. În lipsa unui auditoriu care reacționează la fapte, în epoca post-adevărului în care existăm, comentând/infirmând niște absurdități, nu faci altceva decât să le credibilizezi.

Acesta a fost cazul campaniei de presă prin care se insinua existența unei legături dintre modificarea legii taxei de stat și așa-numitul „laundromat rusesc”. Această „legătură” este atât de absurdă, fiind „creată” exclusiv prin distorsiunea grosolană a faptelor, motiv pentru care am decis nici măcar să nu o comentez. 

Există fapte și interpretări ale faptelor. Anumite lucruri care se întâmplă „după aceasta” nicidecum nu înseamnă că s-au întâmplat „din cauza aceasta”. Doar un om total naiv poate crede că o mașinărie transnațională financiară de asemenea anvergură putea să fi pusă în dependență față de plata taxei de stat. Cei care au discernământ văd absurditatea acestei ipoteze și nu au nevoie de comentariile mele, iar pentru cei rătăciți prin teorii ale conspirației argumentele nu au absolut nici o valoare.

Iată de ce, comentariul la proiectul dlui Litvinenco îl fac mai puțin în calitate de fost politician, ci în cea de avocat practician, care știe, nu din auzite, cum funcționează lucrurile în justiție. Sper să reușesc să-i deschid domniei sale dimensiunea practică a problemei date, pe care acesta nu o vede, fiind orbit de interesul politic de a valida anumite teze din campaniile mediatice pe care le poartă.  

Rațiunea de bază a modificării acestei legi a fost asigurarea accesului liber la justiție și excluderea intereselor și actelor de corupție în sistemul judecătoresc. Voi explica despre ce este vorba.  

Scopul achitării taxei de stat în cadrul procesului civil este de a compensa parțial statului cheltuielile pentru asigurarea activității instanțelor judecătorești. Totodată, achitarea taxei de stat are drept scop și ordonarea adresărilor cu rea-credință în instanță, întrucât povara suportării cheltuielilor de judecată cade pe seama părții care a pierdut procesul.

În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și valoarea acesteia, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege aceasta este în proporții fixe, potrivit prevederilor Legii taxei de stat. 

În vederea asigurării principiului consfințit de Constituție privind asigurarea accesului liber la justiție, cuantumul taxei de stat urmează a fi unul proporțional, care să nu genereze încălcarea acestui principiu fundamental. În acest context, prin prisma prevederilor articolului 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultă că suma ce urmează a fi achitată ca taxă de stat în instanță nu trebuie să constituie un impediment în fața persoanelor de a se adresa în justiție pentru a le fi restabilit un drept încălcat și pentru a obține o satisfacție efectivă.

În redacția veche a legii (articolul 3 din Legea privind taxa de stat) era stabilit plafonul minim. Astfel, taxa de stat se plătea în cotă procentuală – 3 % din valoare acțiunii cu caracter patrimonial sau din suma încasată, dar nu mai puțin de 150 lei de la persoanele fizice și nu mai puțin de 270 lei pentru persoanele juridice. 

Conform normelor procesuale existente până la modificare, la cererea de chemare în judecată urma a fi anexată dovada de plată a taxei de stat (articolul 167 din Codul de procedură civilă). În cazul în care instanța constata că cererea a fost depusă fără respectarea condiției enunțate, aceasta nu dădea curs cererii, acordând-i reclamantului un termen pentru lichidarea acestui neajuns. Neachitarea taxei în termenul stabilit de instanță echivala cu nedepunerea cererii de chemare în judecată de către persoana lezată într-un drept al său legitim

În același timp, judecătorii aveau posibilitatea legală de a scuti sau de amâna plata taxei de stat în cazul în care reclamantul demonstra că nu are posibilitatea să o achite. Aceasta prevede legală genera o practică judiciară vicioasă, și anume, în cazuri identice, în funcție de „intima convingere”, judecătorii adoptau decizi diferite: pe unii ii scuteau de plata taxei de stat, iar pe alții nu-i scuteau, astfel împiedicându-i să aibă acces la justiție. Această problemă era una veche și bine-cunoscută în mediul avocaților. De altfel, avocații au fost cei care au și sesizat existența acestei probleme. Prin urmare, de la Ministerul Justiției se cerea identificarea unei soluții.

Opțiunea de a elimina din legislație posibilitatea scutirii/amânări plății taxei de stat a fost respinsă din start, deoarece în asemenea mod ar fi fost încălcate alte drepturi, „pruncul fiind aruncat cu tot cu apa din covată”. Sigura opțiune rațională identificată a fost cea de a plafona taxa de stat astfel, încât „intima convingere” a unor judecători să nu mai transforme taxa de stat în instrument de blocaj al accesul la justiție pentru persoanele care nu aveau mijloacele financiare necesare.  

Astfel, pentru a asigura accesul liber și egal la justiție, prin diminuarea impedimentelor financiare la realizarea acestui drept fundamental, dar și pentru protecția părții care a pierdut procesul, obligată la restituirea nu doar a valorii acțiunii, dar și la compensarea cheltuielilor de judecată, ținând cont de politica de percepere a taxei de stat, Parlamentul a decis să plafoneze suma maximă ce ar putea fi achitată cu titlu de taxă de stat. 

Un alt detaliu, de care s-a ținut cont, se referea la faptul că sarcina de dosare și volumul de lucru al judecătorilor nu poate fi raportat la venitul obținut prin perceperea taxei de stat – pentru un dosar complex cu o valoare a acțiunii nesemnificativă se pot cheltui mai multe resurse decât pentru unul mai simplu, dar cu o valoare semnificativă

Prin această modificare s-a instituit o practică previzibilă și uniformă referitoare la asigurarea accesului la justiție a persoanelor care, din considerente financiare, nu-și pot valorifica un drept sau interes legitim, instituindu-se, în același timp, o garanție privind un maximum suportat în legătură cu o acțiune în justiție.

Acest proiect se încadra în politica promovată la acel moment de liberalizare a mecanismelor de acces la justiție (laolaltă cu reforma avocaturi, sistemului de executare a hotărârilor judecătorești și a notariatului). Este cazul să menționez că aceste reforme pe zona justiției au generat previzibilitate și aplicarea uniformă a legislației, fapt care a propulsat Republica Moldova cu câteva poziții mai sus în clasamentul Doing Business 2010. Aceasta a fost o inițiativă salutată de întreaga comunitate juridică, nu a ridicat niciodată careva obiecții, a fost avizată pozitiv de Guvern, iar Hotărârea Guvernului privind aprobarea acestui aviz a fost contrasemnată fără obiecții de către Ministrul Finanțelor de la acea vreme. Anularea acestei plafonări ne va reîntoarce la practicile vicioase anterioare, generând acte de corupție, imprevizibilitate și aplicări clientelare ale legislației. 

Referitor la pretinsa legătură dintre plafonarea taxei și așa-numitul „laundromat”. Orice jurist practician, care cunoaște cum funcționează instituția fidejusiunii, o să vă confirme că era suficient ca în calitate de fidejusor să intervină o societate aflată în procedura de insolvență și taxa de stat nu mai era necesară în general, nici măcar cea plafonată (!). Legea insolvenței și astăzi conține asemenea prevederi. În cazul persoanelor fizice, dacă acestea prezentau un certificat referitor la lipsa veniturilor, ele beneficiau de scutire/amânare la plata taxei de stat, fără nici un impediment legal, în dependență de „intima convingere” a judecătorului de caz. Orice delict, înseamnă, prin definiție, încălcarea legii. Nu există nici un remediu legal, și nici un text de lege, care ar putea împiedica abuzurile, și acest lucru e valabil pentru orice categorie de dosare.

Mutilarea legislației va avea un impact direct asupra accesului persoanelor la justiție. Autorul acestei inițiative nu a explicat de ce persoanele de bună credință ar trebui să plătească prețul pentru cei de rea credință. Spre exemplu, o entitate care are de încasat o datorie de câteva zeci de milioane, de ce trebuie să se împrumute pe la bănci pentru a-și valorifica un drept garantat de Constituție?

Scopul taxei de stat pentru acțiunea în justiție nu este ca statul să câștige bani pe seama persoanelor ajunse în situația de a-și soluționa o dispută în fața judecătorului, nici de a-i descuraja să se adreseze în instanță. Scopul taxei de stat este de a-și restitui o parte din cheltuielile pentru administrarea justiției

Și dacă tot autorul afirmă că „nu crede că se mai pot întâmpla crime de asemenea anvergură în Republica Moldova”, care este atunci rațiunea unei asemenea inițiative? Singura explicație plauzibilă pe care o găsesc, ar fi că inițiativa de a anula plafonarea taxei de stat nu-i altceva decât un instrument pentru unii politicieni de a-și valida tezele din campaniile pe care le-au purtat. Atunci când se scumpește pâinea, puterea oferă poporului circ. Inițiativa dlui Litvinenco arată exact ca o ghilotină, care este văzută ca remediu împotriva mătreței. 

Dl S. Litvinenco mi-a fost student la disciplina dreptului constituțional. După ce a promovat examenul, i-am propus (fără nici un „concurs meritocratic”) funcția de judecător-asistent la Curtea Constituțională (“captivă”), chiar dacă era un activist notoriu în cadrul unui partid de opoziție. Am zărit în el un potențial bun, pentru dezvoltarea unui jurist adevărat. Am să-i reamintesc cu această ocazie argumentele pe cere i le-am adus în favoare unei asemenea alegeri: „Politica este cel mai prielnic mediu pentru a distruge un potențial jurist, deoarece este guvernată de rațiunile de ordin politic, care pervertesc gândirea și care nu țin cont de principiile de drept”. Am urmărit cu multă atenție toate inițiativele domniei sale. Unele mi-au plăcut, dar la fel de multe m-au dezamăgit, făcându-mă să constat, cu părere de rău, că am avut dreptate în avertismentele mele. 

Comentariile sunt închise.

comenteaza

Din activitatea politică

ultimele ştiri şi noutăţi

Alexandru Tănase a fost ales Preşedinte al Curţii Constituţionale

Alexandru Tănase a fost ales noul preşedinte al Curţii Constituţionale. Decizia...

Citeşte ştirea

Alexandru Tănase a participat la aniversarea a 15-a a Curţii Constituţionale a Letoniei

Judecătorul Alexandru Tănase a participat la Conferinţa internaţională dedicată...

Citeşte ştirea

(interviu) Alexandru Tănase: eventualitatea unor alegeri anticipate nu ţine de norma legală, ea ţine de situaţia politică la moment

Zile numărate. Atat i-ar mai rămâne actualului Parlament pentru a alege un şef...

Citeşte ştirea
Urmăreşte-i activitatea
acum şi pe conturile:
Twitter Alexandru Tanase si Facebook Alexandru Tanase