• Caută

Azi,

Utilizarea resurselor administrative și formarea opțiunilor politice

Scris la data de de catre Alexandru Tănase

Curtea Constituțională Federală a Germaniei (BVerfG) este una din cele mai importante și respectabile curți constituționale de pe continentul european. Hotărârile sale constituie veritabile modele de argumentare judiciară, stabilind standarde pentru majoritatea curților constituționale europene.

La 9 iunie 2020, această instanță a adoptat hotărârea nr. 2BvE 1/19, care mi-a atras atenția nu doar prin abordările sale novatorii, dar și prin faptul că vine să răspundă mai multor intrebări incidente realităților noastre. Este vorba de impactul utilizării resurselor administrative asupra integrității procesului de formare a opțiunilor politice. Curtea Constituțională Federală a Germaniei a decis că Ministerul Federal de Interne, Construcții și Comunitate a încălcat drepturile partidului politic Alternative für Deutschland (AfD), publicând un interviu critic pe pagina sa web oficială.

Ministrul de Interne, Horst Seehofer (CSU), a publicat pe pagina web oficială a ministerului un interviu, în care a făcut următoarea declarație: „Ei sunt împotriva acestui stat. Nu contează faptul că ei se declară democrați de o mie de ori. Ați putut vedea acest lucru marți în Bundestag, când au atacat președintele federal. Acest lucru este extrem de periculos pentru statul nostru. Trebuie să fie puternic condamnat. Nu se poate să te ridici în Bundestag și să-l înjuri pe președintele federal ca la târg. Acest lucru este dăunător pentru stat".

Curtea a decis că declarațiile făcute de ministrul Horst Seehofer în acel interviu nu ridică probleme din perspectiva dreptului constituțional, întrucât fac parte din participarea sa la dezbaterea politică.

Cu toate acestea, publicând interviul pe pagina web oficială a Ministerului Federal de Interne, oficialul a folosit resurse care îi sunt disponibile doar datorită poziției guvernamentale, pentru a participa la dezbaterea politică. Aceasta încalcă obligația de neutralitate a statului și, astfel, încalcă dreptul solicitantului la o participare egală la competiția politică.

O atenție deosebită în acest caz trebuie atrasă nuanțelor inserate în argumentarea acestei hotărâri.

Curtea a rețiunt că, potrivit Legii Fundamentale germane, într-o democrație liberă întreaga autoritate a statului derivă de la popor, care o exercită prin vot în alegeri, prin intermediul unor organe legislative, executive și judiciare specifice. Aceasta presupune dreptul alegătorilor să ia decizia privind votul în cadrul unui proces liber și deschis de formare a opiniei.

Partidele politice au o importanță vitală pentru acest proces. Participarea egală a partidelor la competiția politică este indispensabilă pentru a asigura o formare independentă a voinței politice, așa cum se impune în dreptul constituțional. Articolul 21 (1) din Legea fundamentală germană garantează faptul că partidele politice pot fi înființate liber și au posibilitatea de a participa la formarea voinței politice. Aceasta garanție prezumă, implicit, faptul că o astfel de participare presupune asigurarea unor drepturile egale și egalitatea de șanse, pentru toți actorii politici. 

Acest drept este încălcat atunci când organele statului influențează campaniile electorale în beneficiul sau în detrimentul unui partid politic, sau al candidaților care participă la alegeri.

Curtea a reținut că „organele de stat trebuie să servească întregii societăți, prin urmare ele trebuie să fie neutre. Atunci când organele statului iau partea unui partid într-o campanie electorală, este încalcată neutralitatea statului față de partidele politice, fiind viciată integritatea procesului de formare a opțiunilor politice a poporului în alegeri”.

Principiul egalității de șanse a partidelor politice impune respectarea principiului neutralității statului nu doar în timpul campaniilor electorale, având în vedere că formarea voinței politice este un proces continuu, care nu se limitează la campaniile electorale.

Curtea Constituțională a reținut că puterea de a informa publicul și de a menține relațiile publice este o parte integrantă a sarcinii de guvernare. Analizând această putere din perspectiva dreptului constituțional, Curtea a constatat că ea nu este doar permisă, ci este necesară pentru a păstra un consens de bază în cadrul unei comunități democratice și pentru a permite cetățenilor să participe independent la formarea voinței lor politice prin abordarea unor problemele actuale.

Cu toate acestea, Curtea a reținut că trebuie să se țină cont de faptul că autoritatea guvernului federal și resursele de stat de care dispune, îl pun într-o poziție în care poate exercita o influență de durată asupra formării voinței politice a oamenilor. Acest element comportă riscul distorsionării concurenței politice loiale a partidelor și inversării procesului de formare a voinței politice, astfel încât să provină mai degrabă de la stat decât de la oameni. Astfel, activitățile de comunicare (relații publice) ale guvernului federal nu mai sunt admise atunci când acesta își folosește influența în favoarea sau împotriva partidelor, sau a persoanelor politice concurente.

Desigur, guvernul federal are dreptul să combată public atacurile împotriva politicilor sale. Totuși, acesta trebuie să respecte obiectivitatea necesară, atunci când furnizează informații despre acțiunile guvernamentale sau când răspunde la criticile acestor acțiuni. Curtea a reținut că nimic nu împiedică guvernul federal să respingă în mod clar și fără echivoc reprezentările incorecte ale faptelor sau judecățile de valoare discriminatorii. Cu toate acestea, guvernul este obligat să se abțină de la a face declarații defăimătoare sau disprețuitoare, care nu sunt, în fond, relevante pentru critica acțiunilor guvernamentale.

Același lucru este valabil și pentru membrii individuali ai guvernului federal în ceea ce privește dreptul lor de a emite declarații. În situația în care membrii guvernului, atunci când participă la dezbaterea politică, folosesc posibilitățile și mijloacele care le sunt disponibile din cauza funcției lor guvernamentale și care nu sunt disponibile pentru concurenții lor politici, este afectată egalitatea de șanse în competiția politică.  

Această hotărâre nu trebuie interpretată stricto sensu și limitată la simpla constatare că un membru al guvernului a încălcat drepturile partidului politic, prin publicarea unui interviu pe pagina web a instituției pe care o conduce. Ea trebuie văzută mult mai larg. De fapt, Curtea Constituțională a Germaniei a stabilit o serie de principii fundamentale referitoare la impactul utilizării resurselor administrative asupra integrității procesului de formare a opțiunilor politice și limitelor admisibile în acest sens. Aceste principii se regăsesc, într-o formula sau alta, în jurisprudența curților constituționale europene, având astfel valoare de principii constituționale.

Problema este deosebit de actuală în cazul Republicii Moldova. Din păcate, indiferent de culoarea politică a guvernării, utilizarea impardonabilă a resurselor administrative și transformarea tribunelor diferitelor instituții ale statului în „plutoane de execuție” a opoziției, este o parte a culturii noastre politice. (Cel mai recent exemplu, ar fi execuția publică a opoziției de către Premierul I. Chicu, de la tribuna Guvernului, pentru faptul că au sesizat Curtea Constituțională a Republicii Moldova referitor la creditului rusesc.)

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a fost chemată de câteva ori să se pronunțe referitor la impactul utilizării resurselor administrative, asupra integrității procesului de formare a opțiunilor politice. Cel mai elocvent exemplu este Hotărârea CCM din 12 decembrie 2017, privind controlul constituționalității a unor prevederi din articolul 112 alin. (2) din Codul electoral (sesizarea nr.85a/2017). In aceasta speță, CCM a mers pe aceeași logică ca și Curtea Constituțională germană, recunoscând legitimitatea restrângerii activității politice a unor autorități publice, ținând cont de necesitatea garantării neutralității politice a acestora și a asigurării îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor care le revin în mod imparțial, tratând toți cetățenii într-un mod egal și echitabil.

În particular, în acesta speță Curtea a constatat că „mandatul Președintelui Republicii este incompatibil cu calitatea de membru al vreunui partid politic” (articolul 112 alin. (2) din Codul electoral), iar Președintele Republicii Moldova nu poate fi membru al unui partid politic şi nu poate promova sub nici o formă interesele unui partid politic. Astfel, CCM a consacrat aceste principii la nivel constituțional.Este unanim acceptat că textele constituționale sunt “scrise cu cerneală invizibilă”. Durabilitatea democrației depinde de foarte multe elemente, dar aș vrea sa mă focusez pe două dintre ele, care sunt pertinente în cazul de față. Un prim element ține curajul moral al Curților Constituționale de a vedea textele „scrise cu cerneală invizibilă” în spiritul valorilor democratice. Cel de-al doilea element ține de loialitatea constituțională a tuturor actorilor politici. Sinergia dintre aceste două elemente este acel liant care asigură funcționalitatea unei democrații constituționale liberale.

Comentariile sunt închise.

comenteaza

Din activitatea politică

ultimele ştiri şi noutăţi

Alexandru Tănase a fost ales Preşedinte al Curţii Constituţionale

Alexandru Tănase a fost ales noul preşedinte al Curţii Constituţionale. Decizia...

Citeşte ştirea

Alexandru Tănase a participat la aniversarea a 15-a a Curţii Constituţionale a Letoniei

Judecătorul Alexandru Tănase a participat la Conferinţa internaţională dedicată...

Citeşte ştirea

(interviu) Alexandru Tănase: eventualitatea unor alegeri anticipate nu ţine de norma legală, ea ţine de situaţia politică la moment

Zile numărate. Atat i-ar mai rămâne actualului Parlament pentru a alege un şef...

Citeşte ştirea
Urmăreşte-i activitatea
acum şi pe conturile:
Twitter Alexandru Tanase si Facebook Alexandru Tanase