• Caută

Azi,

„Degeaba ai un drept dacă nu ai curajul să-l invoci” – interviu Info-Prim Neo din ciclul „19 ani de Independenţă”

Scris la data de de catre Alexandru Tănase

- Acest ultim an de independenţă al Republicii Moldova a trecut, într-un fel, sub semnul unui an deplin de guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Respectiv, este şi acesta un prilej pentru a se vedea cum s-a descurcat noua putere cu problemele ţării. Ce s-a făcut şi ce nu s-a făcut în acest an de Independenţă pentru a apropia sistemul moldovenesc al justiţiei de standardele dreptăţii şi echităţii?

- Anul acesta a fost un an de cotitură pentru viitorul Republicii Moldova. Noi am preluat ţara falită, o ţară izolată, o ţară din care cetăţenii fugeau. Acum avem stabilitate financiară şi primele semne de funcţionalitate a instituţiilor democratice.

La capitolul reforma judecătorească, Moldova era într-o întârziere de 20 ani faţă de fostele state comuniste din Europa Centrală şi de Est.

La sfârşitul secolului trecut, după prăbuşirea comunismului, pe continentul european, majoritatea statelor postcomuniste au demarat efectuarea reformelor democratice, printre care şi reformarea sistemelor judecătoreşti.

În general, au existat trei modele urmate de statele post-comuniste în derularea reformei judecătoreşti.

Primul model a fost cel urmat de cele trei state Baltice şi o parte a statelor central-europene (Ungaria, Cehia, Polonia). Aici au fost puse în aplicare reforme judecătoreşti îndrăzneţe, care nu au păstrat nimic din mecanismele vechiului sistem comunist. Ca rezultat, cei care au urmat acest model au reuşit crearea unor sisteme judecătoreşti funcţionale, care au asigurat fundamentul necesar pentru efectuarea celorlalte reforme democratice şi economice. În aceste ţări, guvernele au reuşit să asigure cetăţenilor săi o viaţă decentă şi securitatea personală, similar celor pe care o au cetăţenii statelor cu democraţie avansată.

Al doilea model a fost cel urmat de ţări ca România şi Bulgaria. În aceste ţări, reformele au mers mai lent şi cu jumătăţi de măsură. Elitele politice în mare parte proveneau din fosta nomenclatură comunistă, fapt care a generat o tendinţă de conservare a situaţiei din justiţie. Au fost necesari aproape 10 ani până când elitele din aceste ţări şi-au asumat demararea unei reforme radicale a justiţiei. O consecinţă a întârzierii constă în faptul că aceste state au aderat ultimele la UE (deşi geografic se află în centrul Europei), având şi astăzi de recuperat foarte mult.

Al treilea model, a fost cel al statelor post-sovietice încremenite în tranziţie, printre care se află şi Moldova. Aici justiţia a fost şi rămâne a fi percepută ca un instrument de protejare a privilegiilor celor aflaţi la putere, de promovare a anumitor afaceri şi de distrugere a altora sau, şi mai banal, o simpla maşină de făcut bani. Pentru elitele politice moldoveneşti, mereu „nu a fost momentul” şi mereu s-a ezitat să se adopte măsuri radicale, neordinare, care ar aduce la o schimbare de substanţă a sistemului.

Pentru reformarea amplă şi profundă a sistemul justiţiei e nevoie de timp şi de un mandat politic deplin, de 4 ani. Având în vedere criza politică în care ne aflăm şi mandatul redus în timp al actualului guvern, ne-am axat pe reformele care pot fi realizate în termen scurt sau cărora li se poate atribui un vector de dezvoltare ireversibil.

- Dacă la anumite capitole pentru care Moldova era criticată mulţi ani la rând de structurile europene cum ar fi libertatea presei, libertatea de exprimare, libertatea întrunirilor etc., carul pare a se fi mişcat din loc, reformarea justiţiei rămâne o problemă tot atât de mare ca acum un an. De ce se întâmplă aşa?

- Recent, Victor Puşcaş (judecător al Curţii Constituţionale – n.r.) îmi reproşa într-un articol publicat pe pagina unei instituţii de stat că m-am apucat să reformez „diferite sfere ale justiţiei: urmărirea penală, sistemul judiciar, avocatura, notariatul, sistemul penitenciar, executarea hotărârilor judecătoreşti etc., în doar câteva luni de zile, având în vedere că reformele de acest gen se desfăşoară, de obicei, pe parcursul a zeci de ani”.

După cum spuneam, Moldova se află într-o întârziere de 20 ani în reformarea justiţiei faţă de statele post-comuniste, deoarece în Moldova, când se ajunge la reforma justiţiei, de 20 de ani se aud aceleaşi argumente, rostite de aceleaşi persoane: „Acum nu e momentul, hai să mai cântărim, să nu ne grăbim, să nu distrugem ce a fost bun pe timpul sovietic, să nu fim radicali, etc.” De-a lungul anilor, cei care au avut puterea, fie că nu au avut caracterul necesar pentru a promova o reformă fundamentală, fie deliberat au dorit păstrarea intactă a sistemului. În consecinţă, am ajuns să ne bălăcim într-o mlaştină a cumătrismului, corupţiei şi incompetenţei, din care nu va fi atât de simplu de ieşit.

Anume din aceste motive, viteza cu care am abordat noi reforma judecătorească a fost de 180/oră. Pe parcursul unui an, noi am demarat mai multe reforme în justiţie decât s-au făcut în ultimii 15 ani.

- Care sunt aceste reforme pe care le-aţi efectuat pe parcursul acestui an de guvernare?

- Mă voi referi foarte pe scurt la principalele reforme în domeniul justiţiei şi drepturilor omului. Ţin să menţionez însă că acţiunile realizate sunt mult mai ample.

Consider că cea mai mare realizare, la nivel politic, este schimbarea atitudinii faţă de justiţie şi excluderea implicării statului în activitatea justiţiei.

Pe parcursul celor 11 luni de guvernare, noi am efectuat şi o serie de reforme instituţionale în privinţa mai multor actori ai justiţiei. Mă refer la notariat, avocatură, liberalizarea sistemului de executare a hotărârilor judecătoreşti.

Modificările efectuate în legislaţie schimbă totalmente principiile de activitate a avocaturii şi a sistemului de executare a hotărârilor judecătoreşti. Consider că promovarea acestor reforme constituie o adevărată reuşită pentru a asigura calitatea şi eficacitatea actului de justiţie. În acelaşi sens, au fost adoptate amendamente în legislaţie care au obiectivul de a exclude imixtiunea sau eventuale presiuni exterioare asupra sistemului judecătoresc.

Pentru a garanta accesul la justiţie, a fost plafonat cuantumului taxei de stat care se încasează pentru cererile de judecată, astfel încât acesta nu va putea depăşi suma de 25 mii lei în cazul persoanelor fizice şi 50 mii lei în cazul persoanelor juridice.

La capitolul asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aş vrea să mă refer, înainte de toate, la remedierea încălcărilor săvârşite în urma evenimentelor din 7 aprilie 2010. În rezultatul acţiunilor întreprinse, 3 judecători au fost eliminaţi din sistem pentru încălcările săvârşite la examinarea cauzelor din 7 aprilie 2009. Totodată, a fost elaborat un proiect de amnistiere a persoanelor care au dosare penale pentru infracţiuni ce ţin de libertatea de exprimare şi cea de întrunire în rezultatul evenimentelor din 7 aprilie 2009.

De asemenea, au fost remediate unele situaţii de încălcare a drepturilor omului moştenite de la guvernarea comunistă. Astfel, au fost excluse practicile comuniste abuzive când instituţiile statului erau utilizate pentru a acţiona ca un jandarm împotriva unor organizaţii neguvernamentale incomode.

Tot în acest context, a fost modificată Legea privind partidele politice, fiind exclusă norma ce obliga Ministerul Justiţiei să ceară în instanţa de judecată dizolvarea partidelor care nu au participat cu listele de candidaţi în două campanii electorale consecutive pentru alegerea Parlamentului sau au acumulat la fiecare din aceste alegeri un număr de voturi mai mic decât numărul de membri necesar pentru înregistrarea unui partid.

A fost asigurată executarea hotărârilor CEDO. În acest sens, nu există restanţe la achitarea sumelor acordate de CEDO, s-a asigurat informarea constantă a organelor de resort şi au fost înaintate, după caz, propuneri de modificare a legislaţiei. De asemenea, în toate cazurile informaţia a fost transmisă Procuraturii Generale pentru exercitarea acţiunii în regres împotriva celor ce s-au făcut vinovaţi de încălcarea drepturilor omului şi de condamnarea Republicii Moldova de către CEDO.

Consider că un progres mare şi foarte important pentru actualul Guvern este încetarea monitorizării Consiliului Europei în unele cauze cu caracter religios, deoarece soluţionarea problemei respective nu s-a reuşit pe parcursul a opt ani de zile.

Anumite succese au fost înregistrate în sistemul penitenciar. S-a asigurat îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie, prin reabilitarea câtorva blocuri de detenţie, alimentaţie şi medicaţie. Au fost renovate integral, din sursele bugetului public, celule de detenţie pentru minori la Penitenciarul 13-Chişinău, iar carcerele în această instituţie au fost închise.

Capitolul „realizări” îl închei cu întrebarea: „Ce am făcut noi în acest an de independenţă?”. Noi am dat o nouă dinamică procesului de reforme acolo unde a fost posibil şi am demonstrat societăţii că un guvern poate guverna fără să dea „comenzi” justiţiei şi fără să transforme întreaga ţară într-o imensă secţie de poliţie sau puşcărie.

- În context, am senzaţia că timpul de la urmă a confirmat, îngrijorător de mult, îngrijorările formulate în comentariul publicat de Agenţia Info-Prim Neo la 16 februarie 2010 „Muruianu” a aruncat mănuşa. Cine o ridică?”. Există un astfel de „fenomen”, s-a micşorat sau s-a mărit influenţa lui asupra stării de lucruri din Moldova, cât de mare pericol prezintă el pentru şansele societăţii moldoveneşti de ajunge la o viaţă normală în cadrul unui stat de drept, cu valori democratice şi nivel de viaţă decent în toate sensurile?

- Cazul Muruianu a fost un test pentru toata lumea. A fost o oportunitate de a începe un proces amplu de schimbări în justiţie, pentru a elimina pe cei care, de fapt, au distrus acest sistem. Muruianu a rămas în funcţie deoarece nu a existat suficientă voinţă politică pentru a-l demite.

La fel şi în cazul sistemului judecătoresc. Pentru reformarea fundamentală a acestuia, este nevoie de un mandat deplin, pentru că este un sistem foarte complicat, foarte sensibil. Situaţia actuală, activitatea pe parcursul ultimelor luni de zile, dar şi cazul Muruianu, şi dublul eşec al votării în Parlament a lichidării instanţelor specializate, ne-au demonstrat că justiţia moldovenească are nevoie de schimbări radicale, pentru a fi adusă la standardele internaţionale.

O problemă în continuare rămâne a fi reforma procuraturii. Prin constituirea Consiliului Superior al Procurorilor a fost făcut un pas în modernizarea Procuraturii, dar este mult prea puţin. O reformă fundamentală a sistemului procuraturii va fi posibilă în baza unei concepţii care va trebui adoptată imediat după alegeri şi formarea noului guvern. Pentru aceasta este nevoie de curaj, dar şi de un mandat deplin, şi oameni care ar accepta să o facă.

În acelaşi timp, noi avem nevoie de oameni care ar judeca şi stabili reguli de joc pornind de la interesul societăţii, nu pentru a avantaja sau dezavantaja pe cineva.

Nu am reuşit să promovăm anumite proiecte numai din lipsă de timp. Formarea Guvernului şi a agenţiilor guvernamentale a început la 25 septembrie şi s-a finalizat la sfârşitul anului 2009, Parlamentul a fost efectiv funcţional doar 3-4 luni, iar din martie s-a confruntat şi cu boicotul comunist, care a făcut imposibilă funcţionarea normală a Legislativului.

- Se creează impresia că Ministrul Justiţiei a intrat „în război” cu propriul sistem. Credeţi că este firesc, logic, are sorţi de izbândă o astfel de abordare? În situaţii similare, de regulă, cu regret, învinge sistemul...

- Ministerul Justiţiei este parte a sistemului politico-administrativ al ţării. Noi apriori nu am putea intra în război cu cineva. Dacă vă referiţi la o parte din corpul de judecători, există o anumită doză de adevăr. Am declarat război corupţiei, dar din păcate am fost cam singur în acest război. A menţionat-o şi premierul V. Filat, când a spus că eu am rămas de unul singur în faţa tuturor.

- Cât sprijin are Ministrul Justiţiei în cadrul sistemului justiţiei şi cât sprijin are „fenomenul Muruianu”?

- Vreau să cred că cazul Muruianu este unul singular şi nu există un „fenomen Muruianu”. Cu unele excepţii, corpul de judecători a susţinut reformele promovate de Ministerul Justiţiei în perioada mandatului meu.

- Cât sprijin are Ministrul Justiţiei în cadrul sistemului politic al Republicii Moldova şi cât are „fenomenul Muruianu”?

- Sprijinul a depins în funcţie de proiect.

- Cât de sigur sunteţi că aveţi dreptate în ceea ce faceţi? Pe cât de multe cunoaşteţi despre acest sistem de pe timpul când reprezentaţi ramura avocaturii a acestuia?

- Am convingerea că reformele promovate sunt în principiu corecte. Nu este exclus ca undeva să se comită anumite erori. În acelaşi timp, sunt convins că există persoane care au alt punct de vedere. Este dreptul lor. În ceea ce priveşte sistemul judecătoresc şi starea de lucruri în justiţie, eu cred că o cunosc foarte bine. Am avut fericita ocazie să fiu conducătorul celui mai amplu proiect de asistenţă pe domeniul justiţiei în perioada când construcţia sistemului judecătoresc era la faza incipientă.

- Aţi putut atinge rezultate mari în avocatură, de asemenea, culmi destul de înalte în politică fără ca sistemul să vă compromită? Ca să aibă siguranţă că sunteţi „de-ai lor”?

- Eu nu sunt al nimănui. Am încercat mereu doar să-mi fac cinstit datoria. Aceasta am făcut-o şi în perioada când eram avocat. Dacă am reuşit sau nu, oamenii trebuie să judece.

- Ce şanse avem să mergem la judecată, la procuratură, la poliţie, fără frică? Când se poate întâmpla aceasta, la care an al Independenţei?

- Oamenii nu trebuie să se teamă să meargă în instanţă, la procuratură sau poliţie. La fel, nu trebuie să le fie frică să-şi ceară acolo drepturile. Pot să vă spun din propria experienţă: degeaba ai un drept dacă nu ai curajul să-l invoci.

Sursa: Info-Prim Neo

Interviu realizat de Valeriu Vasilică

comenteaza

Adresa de email nu va fi publicată. Campurile marcate cu * sunt obligatorii

Din activitatea politică

ultimele ştiri şi noutăţi

Alexandru Tănase a fost ales Preşedinte al Curţii Constituţionale

Alexandru Tănase a fost ales noul preşedinte al Curţii Constituţionale. Decizia...

Citeşte ştirea

Alexandru Tănase a participat la aniversarea a 15-a a Curţii Constituţionale a Letoniei

Judecătorul Alexandru Tănase a participat la Conferinţa internaţională dedicată...

Citeşte ştirea

(interviu) Alexandru Tănase: eventualitatea unor alegeri anticipate nu ţine de norma legală, ea ţine de situaţia politică la moment

Zile numărate. Atat i-ar mai rămâne actualului Parlament pentru a alege un şef...

Citeşte ştirea
Urmăreşte-i activitatea
acum şi pe conturile:
Twitter Alexandru Tanase si Facebook Alexandru Tanase