Tot mai multe instrumente internationale in domeniul justitiei utilizeaza principiul „Justice delayed is justice denied” (Justitia tardiva nu e justitie) Rezolvarea problemei supraincarcarii presupune trei aspecte: 1) masuri pentru diminuarea nr. de cauze ce se inregistreaza – aceasta pune problema accesului la justitie. Masurile pot viza accesul la prima instanta, respectiv la instantele de control judiciar. In prima situatie, masurile adecvate sunt: in penal – introducerea principiului oportunitatii urmaririi penale, dand posibilitatea procurorului de a decide daca se merita ca un caz sa ajunga sau nu in instanta; introducerea sistemului de recunoastere a vinovatiei – astfel judecatorul va aplica direct pedeapsa, fara a mai readministra probele din cursul urmaririi penale; eliminarea unor cai de atac; in civil – introducerea de proceduri preliminare obligatorii, solutii alternative la judecata (mediere, arbitraj), marirea taxelor de timbru, obligativitatea angajarii unui avocat, sanctionarea abuzului de drept, restrictionarea cailor de atac. 2) masuri pentru marirea nr. de cauze solutionate – aceasta presupune un management adecvat al resurselor: completarea schemelor de personal si suplimentarea nr. de judecatori acolo unde se impune, folosirea sistemului de judecatori mobili (echivalent al detasatilor), micsorarea nr. de judecatori din complet, introducerea unui sistem-filtru pentru exercitarea cailor de atac, abilitarea personalului auxiliar care sa redacteze in draft hotararea, stramutarea administrativa a cauzelor din instantele supraincarcate in altele mai putin incarcate, realocarea circumscriptiilor teritoriale ale instantelor. 3) grabirea procedurilor – aceasta presupune un rol mai incisiv al judecatorului in managementul de caz pentru reducerea timpului dintre termenele de judecata si micsorarea nr. amanarilor: impunerea legislativa a unor termene limita in care trebuie sa se solutioneze anumite tipuri de cauze, marirea nr de sali de judecata, perfectionarea personalului de care depinde efectuarea anumitor proceduri (agenti procedurali, postasilor, experti), acces informatizat la datele necesare pentru solutionarea cauzelor, atentie sporita la durata de solutionare si costurile in raport cu miza procesului, introducerea obligativitatii de comunicare a documentelor inaintea procesului, limitarea prezentei in sala de judecata numai la audieri, stabilirea impreuna cu partile si avocatii a datelor maxime pentru indeplinirea anumitor obligatii procesuale sub sanctiunea decaderii, identificarea chestiunilor ce reclama o anumita expertiza, prevederea de limite procesuale de timp pana la care pot fi formulate cereri sau invocate exceptii, marirea nr. personalului auxiliar care asista judecatorul , introducerea unui sistem de monitorizare a cauzelor care depasesc o durata optima de solutionare, sanctionarea abuzurilor procesuale, reducerea nr. de cauze stramutate judiciar, atentionare electronica a cauzelor in care hotararile nu se redacteaza in termen,folosirea formularelor, limitarea motivarii hotararii la aspectele esentiale. Unele dintre aspectele aratate mai sus tin de competenta stricta a sistemului. Altele tin de celelalte puteri care trebuie sa asigure resursele si infrastructura necesara. Sursa: cristidanilet.wordpress.com